Buna dimineața soare

E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața. Se așează la masa din bucatarie și își aprinde o țigară. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește.
E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Ii dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, deși nu are ureche muzicală. Iși aruncă privirea pe masă și vede biletul.


Zambeste strengareste și deschide biletul împaturit în două și începe să citească.
“Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult, știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap. M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt că e sâmbătă, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te sarut.”

Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de visine. Sub farfurie se află un alt bilet.
“Imi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să fumezi, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul. Pe asta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită. Următorul bilet e în baie, sub tubul de pastă de dinți. Vorbim acolo.”

 Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește.
“Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat că te urmarește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. Dupa vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place să dorm cu tine, e o adevarată aventură în fiecare seară. Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.”

Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți. Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește.
“Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.” Ea zambește și deschide biletul. “Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre fântână. Era așa liniște încât auzeam numai apa. Am stat și m-am gandit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Iți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi că stai pe cupon, e sub păturica de pe băncuță, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.”

Zambește timid și împachetează înapoi biletul. Se ridică și scoate de sub paturică un plic roz care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind. Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată.
“Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată . Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut gatul am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc. Azi împlinim un an de când suntem împreuna și voiam să îți spun la mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi? Du-te odată!”

 Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu două zile înainte, în mall, dar nu i-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet.
“Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea. Să-i porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucătarie. Mă găsești în ibricul roșu.”
Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nu găsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide.
“De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat la mine. Stii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibric roșu.”

Azi am încercat să-ți arat că, deși uneori sunt prins , nu am uitat de noi. Incă țin minte ce îți place...si mi-ar placea sa te privesc tot timpul cum umbli dezbracata prin casa

Ești prea deșteaptă să înțelegi că nu chiloțăreala te face femeie.

Nu ne-am văzut de mai bine de un an, dar ne urmărim reciproc pe site-urile de socializare că deh, suntem doi oameni “civilizaţi”. Ea a rămas la fel cum o ştiam: minunată şi singură. Eu, în schimb, am pus 7 kg de-atunci, nu prea mai ţin legătura cu mulţi dintre prietenii mei, nu mă mai pasioneaza viaţa de noapte şi pe deasupra am şi o relaţie stabilă.

Nu sunt fericit, vă spun drept. E numai pace în jurul meu, m-am împăcat în sfârşit cu mine însumi şi simt cum mă scaldă liniştea. Dar asta nu e fericire, oameni buni. Tocmai pentru că nu simt nimic. Nu-mi aud inima cum bate, nu simt respiraţia cum mi se îngreuneaza, nu am nicio palpitaţie, nu ma înalţă nimic, nu mă doare nimic, nu mă atinge nimic. Ce dracu’ fac?

Mi-a fost frică să o iubesc, recunosc. Am găsit scuze stupide cum că eu nu sunt pregătit pentru o relaţie, că eu nu vreau să invesesc sentimente, că suntem prea tineri, că e totul prea simplu aşa cum e şi că nu are rost să ne complicăm. Şi ce credeţi că a facut? În maxim o saptămână am dat-o dispărută de-a binelea.

Ştiţi de câte ori am vrut să îi spun că mi-e dor? De fiecare dată când am întins mâna spre cealaltă parte a patului şi am simţit un gol. Nu patul gol, ci pe mine gol.

Ştiţi de câte ori am vrut să o iau în braţe şi să o ţin acolo minute-n şir? Nu, nu ştiţi pentru că nici eu nu ştiu. Mi-ar fi fost imposibil să număr. Dar m-am abţinut, m-am dat bărbat puternic şi de neclintit, m-am luptat cu zâmbetul ei şi mi-am interzis în fiecare zi să o privesc vreodată adânc în ochi. Pentru că ştiam cu certitudine că acolo m-aş fi pierdut, acolo aş fi rămas, acolo m-aş fi înecat şi-aş fi murit: în irisul ei frumos.

Am visat-o într-o seară, tandră şi zâmbitoare, îmi mângâia părul în timp ce eu îi sărutam coapsele calde. Doamne, ce imagine! Zile întregi am avut un nod în gât, de parcă visul ăsta a fost singura dată când am apucat să trăiesc cu adevărat, singura dată când nu a trebuit să mă prefac.

Ştiţi…am obosit. Mă trezesc dimineaţa şi timp de 5 minute privesc absent tavanul. Urmăresc fiecare crăpătură, fiecare denivelare, fiecare urmă de vopsea trântită aiurea acolo, căutând cu disperare un motiv de bucurie, o explicaţie pentru limitele pe care mi le-am impus de unul singur, un sens al acţiunilor mele, un imbold care să mă facă să mă ridic dracului din pat. Dar pentru mine nu mai există nimic din toate astea, înţelegeţi? De ce să mă ridic? De ce să fac orice lucru pe lumea asta dacă oricum nu simt gram de emoţie? Mi-a murit fiinţa, oameni buni, vă spun.

Cică suntem ceea ce alegem să fim. Înseamnă că eu sunt la fel de prost. Iar tu sigur eşti la fel de frumoasă.

Sunt amant. Aşa, şi?

Salut, Bogdane, Gogule, Ştefane, Nicule sau Tudore! Sunt cel care îţi fu_e nevasta. Eu, da, eu, care nu aduc măcar pe departe cu James Bond sau cu Nicholas Cage. Te văd zbătîndu-te ca un bivol călărit pentru prima dată, ţinut de prieteni în timp ce răcneşti: „lăsaţi-mă să îi sparg botul…” Lăsaţi-l, fraţilor! Poate o să mi-l spargi, poate, nu. Poate o să îţi întorc eu mîna la spate şi gura la podea şi o să urli ca un animal răpus.

Dar, poate, dacă te gîndeai ceva mai înainte la ea, la cea pe care o credeai a ta cu arme şi bagaje şi o mîngîiai în zilele în care credeai că ţi se cuvine totul, poate că nu ajungeam aici. Poate că nu eram eu cel care e în telefonul ei sub numele de Dr. X sau Nicoleta.

Sunt cel care îţi aminteşte că, de cînd a cîntat popa, nu înseamnă că ai cîştigat totul, că e maşina ta de spălat, şi aducătoarea de sandviciuri, şi făcătoarea de sarmale.

Nu am scrupule, am prea puțin timp să mă gîndesc la morală. Dacă vei paşi pe alături, vin eu! Am să-i ofer un trandafir în timp ce tu te lăfăi în pat la meci, am să îi scriu poezii nespuse şi, în timp ce tu te vei simţi sigur pe tot ce ai, am să îţi iau tot. Liniştea aceea tihnită din patul conjugal va fi gîndul ei către mine.

Vino, iubito, ce vrei e ce ştiu, ce dai e ce vreau, ce vrem e ce putem şi ne vom iubi. Te-am convins Nicule, Vasile? Da? Aşa… şi?

Ba chiar îl rog să mă înșele!

– Dacă el se culcă cu altă femeie înseamnă ca și-a dorit altceva decât o noapte în brațele tale.

-Ba chiar îl rog să se ducă o noapte, după sute dormite cu mine în brațe, între picioarele altei femei, că în brațele unei femei e totuși greu să dormi ca bărbat dacă nu simți. Să se ducă să își ia porția de nou, să se ducă să se simtă bărbat. Să se ducă și să o facă fără să știe nimeni, nici eu și nici prietenii lui și nici el să nu mai știe dacă îl întrebi peste ceva timp. Dar chiar îl rog să iasă cu băieții în club într-un weekend după atâtea petrecute cu mine, să se mai uite și el după un fund, un picior, să-și imagineze poziții, să le și încerce și să vină acasă. Dar să nu conducă dacă bea, pentru că altfel mă apucă nervii. Să mă cheme că îl iau eu acasă, la orice oră o fi. Are voie să fie bărbat, dar n-are voie să fie prost.


– Și nu te deranjează să te înșele?

– Să mă deranjeze realitatea? Ce tâmpenie mai e și asta? Pai hai să îți explic. Daca eu sau ea sau voi bărbații ne ascundem după vișini, nu înseamnă că dorința nu există, nu înseamnă că lucrurile stau altfel. Și nu înseamnă nici că e nefirească această dorință. Da, dacă se culcă cu altă femeie înseamnă că și-a dorit altceva decât o noapte în brațele mele, înseamnă că și-a dorit să respire o noapte după sute de strâns în brațe. Așa și? Și nu înseamnă nici de departe că e vina mea. Oricât de deșteaptă, frumoasă, inteligentă, creativă ar fi o femeie, chiar și mixul ăsta de calități, pe toate să le aibă, bărbatul de lângă ea, oricât de mult ar iubi-o, își va dori la un moment dat să guste altceva. Altceva de mai proastă calitate sau nu, nu contează, e altceva. Iar asta nu schimbă iubirea pentru ea, e ca și cum s-ar duce sa joace un fotbal și mai stă și la o bere. Dacă ăsta e înșelat, chiar îl rog să mă înșele. Dar ăsta nu-i înșelat, ăsta e un rău necesar, dacă vrei, omul se întoarce acasă liniștit, calm, descărcat, fără scandal și toată lumea fericită. Și un secret ar fi că te „înșală” mai greu cu atitudinea asta a mea, că nici palpitant nu i se mai pare să facă ce îi interzici și e și riscul mai mic să găsească refugiu în nepăsarea acelei femei, inițial considerată mijloc.



– Și nu te deranjează că te-a mințit? Femeile se transformă când se simt mințite, apocalipsa e pistol cu apă pe lângă femeia mințită, oricât de mică ar fi minciuna.

– Eh, nu minciuna în sine e problema, ci frica de a pierde, de a pierde bărbatul, de a pierde în fața altei femei, de a nu pierde controlul, de parcă ar putea, nebunele, să controleze ceva vreodată ce nu ține de ele. O să îmi sară lumea în cap acum rău de tot, dar bărbatul care nu minte femeia de lângă el, nu ține la ea. Femeile nu își doresc adevărul, femeile își doresc să le faci fericite, iar dacă o faci inteligent și cu tact, nici nu mai contează că tu nu știi cum o cheamă pe domnița care s-a desfăcut ca o floare, pentru că ai plătit-o sau nu, acum câteva seri. Tocmai de aia spuneam că nu trebuie să știe nici măcar prietenii tăi, că femeia-i dracu’ gol, nu știi niciodată ce influență are asupra lor. Nu-s ciudate? Se vor fericite, dar vor să știe adevărul, pe care adevăr nu-l pot duce. Mai bine ești tu mai deștept ca toți și nici capul nu te doare…

– Și atunci ce numești înșelat?

– Înșelatul e ăla când femeia de acasă așteaptă și speră că o să o iubească din nou bărbatul, care e mutat cu sufletul în altă casă, în altă femeie… Deși și ăsta are rezolvare. Dar asta e altă poveste. Cu altă ocazie.

Să nu cumva să o sugi!

Să nu cumva să o sugi. Există pericolul, pe lângă acela de a-ți ferici bărbatul, să te uzi. Există pericolul să reduci șansa de a-ți opri bărbatul să facă popas la vecina, chiar dacă la vecina nu miroase a mâncarea lui preferată. Știi, o să ți se pară suspect, dar bărbații s-ar putea să își dorească să stea cu nasul și în altceva decât în ciorba aia cu bănuți galbeni de grăsime, frumos presărată cu pătrunjel.

 Orice ai face, în cazul în care te hotărăști totuși să pui gura, deși să știi că e mare păcat, să nu cumva să îl surprinzi pe om. Adică doamne ferește să se pomenească bietul că îl desfaci la curea din senin. Lucrurile ăstea trebuie anunțate, plănuite, au un mers anume ca la rețetele de prăjituri. Și musai după ceas, că dacă se arde prăjitura? Treaba asta se face așa, în scârbă și rapid între două tocănițe și cu șorțul pe tine. Merge totuși, între două tocănițe, dacă ai doar sorțul pe tine și dacă știi să o faci rapid, dar nu în scârbă, ești comoară la casa omului. Doamne, ce prostii vorbesc. Să nu cumva să faci așa ceva! 

 Să nu cumva să o sugi, trebuie să faci mătănii multe dup-aia și să ții post și să dai pomeni și să te spovedești și să repeți rugăciuni întru iertarea suptului și să te îmbraci în negru. Negru e mișto, totuși. Mai ales la ciorapii cu portjartiere, la lenjeria cu dantelă și tocurile cui. Și la vin. Ca să nu mai plece. Dar la dracu’, cine și-ar dori vreodată să nu-i plece bărbatul? O să te urască maxim dacă pui un d-ăsta pe tine sau mai rău, un corset… 
 Să nu cumva! Dacă, Doamne ferește, zice omul mai departe și apoi or să fugă toți de tine și or să te arate cu degetul! Îți dai seama ce îngrozitor ar fi? Chiar nașpa rău să îi zică vreun prieten „bă, frate, altul moare ș-așa n-are”. E așa scârbos să îți știi bărbatul invidiat, mai că mi se face greață când îmi amintesc și înghit în sec. Vomit, pardon. Oops! 😀

 Să nu dea D-zeu și Maica Domnului și toate panteoanele, vreodată, să ridici capul din oală și să îi ridici omului standardele. Vezi, uite, asta n-ai înțeles tu. Că ai mari mari șanse să păstrezi un bărbat, deși impropriu spus păstrezi, că tot pleacă dacă vrea, dacă îi ridici standardele și nu dacă stai cocoțată pe telefonul lui în timp ce îi servești cu mânuțele gingașe ciorbica sub nas. Sunt mai mari șanse dacă ăla stă așa cu el, în timp ce îți stropește capacul de la wc (ca să crizezi tu dup-aia, oricum crizezi și dacă îl ridică și îl lasă așa, în fine, nu-mi mai bat capul) și se gândește: Mă, eu nici cu milionul de euro în cont, eu n-aș mai găsi femeia asta, nici de-aș lua 3 din care să fac una bună. 3 sunt. 3 elemente simple. Ciorba și sarmalele, arsenalul de rufe și bijuterii și ce mai intră aici, și asta, cu suptul, de îmi dai tu mie în cap cu ea. Și, cu părere de rău, dar ordinea importanței e fix invers de cum ți-am prezentat-o. Pentru că primele dăți când vă întâlniți, nu îl chemi la ciulama, nu îl chemi să-ți scoată varza din putină sau să-ți frământe cozonacul. Primele dăți te scoate el pe stradă, apoi indicat ar fi să vedeți dacă vă potriviți pe partea ailaltă, că dup-aia puteți să faceți cele mai ale dracu prăjituri, dacă ție nu îți plac acadelele și el moare după asta. Și moare sigur. Și apoi e treaba ta dacă vrei să fii protagonista în „a fost odată o pasiune și a murit. End of story”. Dar una din ăstea 3 una e cea mai importantă, că știm prea bine cum ne mirăm de ce ajung ultimele curve mari doamne. Una e cea mai importantă, dar desigur, tu o să înțelegi acum că și singura. 
 Să nu cumva să fii creativă! Să nu cumva să lași barierele deoparte și prejudecățile, o să pierzi tot! Bărbatul ăla n-o să te mai respecte în veci, pentru cât de nerușinată și falsă poți fi. Tu-ți dai seama că toate credințele și convingerile lui vor fi spulberate? El care te știe drăguță, elegantă și dintr-o dată, când orologiul sună noaptea jumătate, ies dracii din tine. Fuge mă, mâncând pământu’. La Tanacu te trimite direct și nici nu vrea să mai audă de tine. Dar eu cred că știți și voi lucrurile astea, însă ipocrizia este o curvă sfântă. Mă rog măcar să fiți ipocrite și nu lemn.
 Totuși, să nu cumva să o sugi dacă nu știi. Femeia care nu știe să sugă e ca sexul pe nisip fără cearceaf, cu diferența că suferă numai unul. Eu ți-aș explica un pic, dar mă trec ăștia pe adult content. În orice caz, poți să exersezi pe banană, până ajungi la performanța la care rămâne nedecojită. Vorbesc serios. Nu e suficient să nu o faci file, dar e un început. Of, săracul! Bine, poate dacă ai sta cu mintea acolo și ai pricepe în funcție de ce semnale dă omul ăla, că nici nu trebuie să zică mai la stânga, mai la dreapta și trebuie să te prinzi tu, și nu la ce treburi mai ai de făcut, poate sigur ar fi mai mare fericirea. Dacă ți-ar plăcea, poate dacă ai iubi. Altfel, nu, să nu cumva s-o sugi! Și de data asta o zic pe bune! 
 Și, cel mai important, să nu cumva să o sugi din obligație. Suptul din obligație e cel mai prost supt. Amăgeală. Un fel de n-ar mai fi care mai bine nu e.

Vreau să-mi fuți mintea...

Nu-mi plac bărbații proști! Știți cum e zicala aia, aparținând unui filosof în viață, fute-i mintea și cu siguranță o să-i fuți și trupul. Ăsta e secretul, cel puțin la mine, vreau să-mi fuți mintea.. și rău! Rău în sensul bun, nu în sensul de nașpa (cu glumițe și aberații). Arată-mi că ai ceva în cap și că ai citit ceva mai mult decât ce scrie pe cutia de țigări sau pe sticla de bere (eticheta din față, nu aia de pe spate cu ingredientele).

 Dacă stau bine să mă gândesc nu-mi plac nici femeile proaste! După ce că n-ai ce discuta cu ele mai sunt și frivole + cu nasul pe sus! Ah… și tot ele sunt alea cu păreri despre orice căzând tot timpul în penibil!

D-aia eu le recomand tuturor nu doar să pună mâna pe-o carte ci s-o și citească! Cititul o să-ți excite mintea. Știu… pare inutil la prima vedere, dar crede-mă: NU E!

 O carte nu satisface nicio nevoie obligatorie, bazală, nu mulțumește trebuințe imediate, primordiale. Nu-ți promite nimic, nu garantează nimic. E un obiect dispensabil. Te cultivă, te deșteaptă, îți dezvoltă imaginația, dar nu e musai să fii mai deștept. Poți trăi mult și bine fără să știi nimic. Poți să rămâi în continuare prost și Pământul tot o să se învârtă

Sunt bărbaţi care iubesc...

Sunt bărbaţi care te lasă să îi aştepţi crezând că îi vei aştepta oricât…
Şi sunt femei care s-au hotărât deja să nu te mai aştepte atunci când tu te-ai hotărât să le iubeşti. Poate faptul că ne-am iubit şi ne despărţim nu e o dramă atât de mare.
Poate e o dramă mai mare să ne iubim, dar nu în acelaşi timp.

 Când unul e fericit celălalt să sufere, iar când cel care a suferit reuşeşte să meargă mai departe, celălalt să realizeze că iubeşte. Sunt bărbaţi care te lasă să îi aştepţi crezând că îi vei aştepta oricât… Atfel pot alerga după lucrurile care nu aşteaptă la fel ca tine.

Pot alerga după lucruri şi după oameni. Ştiu că tu aştepţi. Tu aştepţi şi tot aştepţi. Dar orice aşteptare e provizorie. La un moment dat realizezi că deşi pentru iubire merită să aştepţi, nu oricine merită să fie aşteptat. Iar cel care iubeşte nu se lasă niciodată aşteptat de cel drag.
 Şi sunt femei care s-au hotărât deja să nu te mai aştepte atunci când tu te-ai hotărât să le iubeşti. Acele femei şi-au dat seama că pentru iubire merită să aştepţi oricât, oricum, orice ar fi, dar nu pe oricine. Iar dacă a plecat, înseamnă că pentru ea ai devenit oricine, deşi fusesei cândva un cineva care reprezenta totul.

 Şi vine o vreme când fiecare începe să primească ce a lăsat în urma sa. Te-ai lăsat aşteptat, vei aştepta. Ai frânt o inimă, va fi frântă şi a ta.
Ai renunţat la cineva, altcineva va renunţa la tine. Ai iubit, vei fi iubit. Şi tot aşa. 
În cele din urmă fiecare primeşte ceea ce merită. Dacă nu meriţi ceea ce primeşti înseamnă că nu îţi aparţine. Sunt bărbaţi care te lasă să îi aştepţi crezând că îi vei aştepta oricât…
 Sunt bărbaţi care nu ştiu că oricât se poate sfârşi într-o clipă şi că ea poate renunţa să aştepte.